Deşi legile pot părea stufoase şi complexe, anii de practică ai profesiei de avocat mi-au dovedit că, de cele mai multe ori, problemele clienților, nelămuririle lor şi cazuistica reala sunt la anii lumină în fața creatorului de normă. Din păcate, făuritorul de legi, lipsit în mod real din scena lumii de business în care ne învârtim noi oamenii, ratează chestiuni extrem de delicate şi ne lasă ne descurcăm fiecare cum putem.
Legea societăților comerciale (denumită în continuare LSC) deşi la fel de veche ca şi capitalismul român, nici măcar până astăzi nu a reușit să asigure o predictibilitate şi o logică atât juridică cât şi de business.
O problemă des întâlnită în practică se referă la modul în care are loc convocarea Adunării Generale a Asociaților. Sintagma în sine prezintă multe valențe şi a ridicat numeroase probleme de ordin practic, însă noi vom încerca să elucidăm un mister aparent simplu: pot asociații unei societăți să convoace Adunării Generale a Asociaților?
Pentru utilizatorul obișnuit al normelor de drept răspunsul poate fi cât se poate de simplu: cum altfel decât DA, doar de asta ești asociat, să stabilești după bunul tău plac ce se petrece în ograda ta. Din păcate, lucrurile nu au fost văzute la fel de simplist şi din loja decizională, şi lăsând gluma la o parte, practica poate da naștere unor situații cât se poate de neplăcute.
Astfel, conform dispozițiilor din Legea societăților comerciale (denumită în continuare LSC) Adunarea generală a asociaților poate fi convocată de administrator, la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar (art. 195 alin. 1 LSC) – arătarea ordinii de zi, prin scrisoare recomandată, dacă actul constitutiv nu prevede altă formă.
OR, potrivit art. 195 alin. 2 LSC „un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări”. Textul este neclar odată ce, deși prevede posibilitatea unui număr de asociați să solicite convocarea, nu se stabilește nici procedura exactă, nici efectele în caz de nerespectare a obligației. Se menționează doar că aceștia vor putea cere convocarea fără a se preciza cui și în ce condiții se face o astfel de cerere. Indirect rezultă că o astfel de cerere se face administratorului, odată ce acestuia îi revine obligația de a convoca adunarea generală.
Pe de altă parte, nu se stabilește nici sancțiunea, nici soluția pe care o au asociații în cazul în care nu se dă curs cererii.
Toate bune şi frumoase, dacă lucrurile sunt în rezonanță totală, dar ce ne facem când relațiile între principalii actori nu sunt chiar pe roze. Din păcate, LSC nu oferă soluții pentru ipoteza în care administratorul refuză să își îndeplinească obligația de convocare, chiar şi atunci când a primit cererea unor asociați îndreptățiți în acest sens indicându-se totodată ordinea de zi a adunării, iar prin aceasta scopul convocării adunării. Întrucât LSC nu dă acestora din urmă dreptul de a convoca adunarea, ci numai pe cel de a cere convocarea adunării, apreciem că, singura perspectivă deschisă rămâne aceea a formulării unei acțiuni prin care aceștia să ceară instanței să dispună convocarea adunării generale.
Modalitatea concretă prin care asociații îndreptățiți au deschisă calea accesului în justiție în vederea valorificării dreptului de a cere convocarea adunării generale este reglementată prin dispozițiile art. 119 alin. (3)-(4) din LSC, norme care se aplică prin instituția analogiei legii pentru a produce efecte într-o situație analogă în materia societăților cu răspundere limitată, cu referire la dreptul asociaților de a cere convocarea adunării generale, pentru care dispozițiile art. 195 nu au o reglementare de sine stătătoare.
Așadar, contrar unei aprecieri venite din logica de business, asociații nu pot efectua ei înșiși convocarea – chiar dacă ei sunt deținătorii legali ai acesteia – ci pot cel mult solicita în temeiul art. 119 din LSC, instanței de judecată autorizarea convocării sau în temeiul art. 1075 şi art. 1077 C.civ. obligarea administratorului la a efectua convocarea, fie, în caz de refuz, convocarea AGA direct de către instanță.
Cât de justă este această soluție? Ca întotdeauna în drept, depinde de unghiul privitorului.